Camera Nr. 2

Dar... până acum ți s-a întâmplat să descoperi ceva despre tine care nu e prea... plăcut, să zic așa?
Mi-am sprijinit coatele de picioare.

Nu chiar.Nu-mi prea place sa vorbesc despre mine.Si cu atat mai putin sa ma gandesc la mine ... ca la o persoana interesanta sau cu sentimente complexe.Pana acum m-am limitat la rutina zilnica si la antrenamente ...
Ii raspunse Felicia, cu toate ca gandise defapt altceva.Prefera sa-si abandoneze gandurile in timpul explicatiei, pentru a nu-l complica mai mult pe Chris.

Oh, dacă așa zici tu... Mie îmi place să mă gândesc la mine ca la o persoană interesantă și cu sentimente complexe.

Ceea ce simt acum... e complex, de asemenea.

Cred ca in privinta acestui aspect putem spune ca suntem putin diferiti.
Se multimi sa spuna Felicia, sperand ca astfel evita sa mai continue dialogul pe aceasta tema.

Ce simti atunci cand te aflii pe scena, privit de atatia spectatori care iti observa fiecare miscare?

Nu cred ca m-as putea impaca vreodata cu aceste sentimente ... Sifera foarte mult de adevaratele motive pentru care am venit eu aici ... care bineinteles au legatura mai ales cu orgoliul personal.Desi ... nu pot spune ca ... macar pentru o clipa, nu mi-ar face placere sa ma simt cea mai importanta persoana din lume, admirata de atatia spectatori.
Spuse Felicia gandindu-se la acest lucru si incercand sa se imagineze in ipostaza descrisa de Chris.

Ti-am zis ... incerc sa-mi dovedesc mie ... si sa le arat si altora ca pot face orice ... indiferent de ...
Insa nu mai continua, intrucat acum ar fi trebuit sa-i spuna ce o oprea defapt si o facea sa se teama de scena si acrobatii.
Vreau sa le arat ca pot fi o acrobata la fel de talentata ca si parintii mei ... ca pot egala pe oricine.

Am inspirat adânc aerul închis de cameră și m-am ridicat de pe canapea, lunând-o de mână pe fată.
Vrei să ieșim la o plimbare în parc?

Sesiza faptul ca baiatul se ridicase de pe canapea, insa ramase putin uimita atunci cand acesta o lua de mana.
Se multumi numai sa-i zambeasca si sa-l incuviinteze, ridicandu-se si ea, fara a se mai gandi daca tinuta ei era potrivita pentru o plimbare.

Am condus-o până la ieșirea apartamentului și am închis ușa în urma noastră. Am mers până la ieșirea din clădire de mână și am lăsat-o pentru scurt timp, luând-o din nou, ușor.
Am inspirat adânc aerul currat de vară de afară și am zâmbit.

E placut vara aici, in Sydney ...
Remarca bineinteles si Felicia, gandindu-se ca orasul trebuie sa fi aratat foarte placut vara.

Ai vreo destinatie anume in minte?Sau doar ne plimbam si ... vedem pe parcurs unde ajungem?

Ne plimbăm, vedem noi pe unde. Da, verile sunt minunate în Sydney. Păcat că unele sunt foarte secetoase.
Mi-am pus ochelarii negri pe ochi, pe care ii aveam tot timpul pe cap și am zâmbit încercând să privesc soarele.

Pe de alta parte, Felicia nu parea absolut deloc deranjata de soarele puternic de la ora aceea, in ciuda razelor ce i se reflectau pe pielea alba si fina.

In acel moment se bucura pur si simple de timpul petrecut alaturi de Chris, de mana ei stransa intr-a lui.

Am înaintat cu pași mici, continuând să privesc ochii albaștri ai fetei. Nu mă privea deloc. Erau goi. Erau... foarte inexpresivi, reci.
E... frumos.

Il incuviinta, cu toate ca in acel moment nu avea nici cea mai vaga idee daca Chris vorbea despre peisaj, pe care oricum nu l-ar fi putut observa.
Bineinteles, nu isi dadea seama ca baiatul ii cauta in permanenta privirea, pentru a-i observa reactiile.

unde am ajuns?
Intreba ea apoi.

Cred ca imi va lua ceva sa ma obisnuiesc cu caldura.Si bruza oceanica ...
Zambi Felicia simtind vantul rascolindu-i parul blond.
In Franta clima este diferita ... mai ales la Paris.

Temperat continentală, parcă, nu? Cum e în general în Europa, din câte cred și știu eu.
Mi-am trecut mâna prin păr și mi-am dar cămașa jos, rămânând doar într-un maieu albastru.

Punct ochit.Nu mi-a placut niciodata geografia si cu atat mai putin meteorologia.Prefer sa vorbesc din proprie experienta.Nu neaparat atat de temperata ... pe cat ploioasa mai mult.Desi .. recunosc, imi place ploaia.Atat vara, cat si toamna.
Spuse Felicia continuand sa se plimbe alaturi de Chris prin oras.

Poate te voi conduce odata si-ti voi arata locurile pe care le-am vizitat.
Zambi Felicia, dandu-si abia apoi seama ca acest lucru nu ar fif ost niciodata posibil.

Ar fi chiar frumos, am spus încet și am continuat să merg, până am ajuns la parcul din centru, unde predomina culoarea verde, iar copii se jucau fără nicio problemă la locul amenajat special pentru ei.

Recunoscu imediat prezenta copiilor dupa glasurile lor, asa ca zambi.Insa nu-si putea explica de ce.Niciodata nu-i placusera prea mult copii, pentru ca ii considerase fiinte prea complicate sau prea greu de inteles pentru ea.
Insa de data aceasta se intoarse in directia lui Christian (sperand cel putin ca privea spre el, si nu 'prin' el) si ii zambi.

E frumos aici ...
Murmura Felicia incercand sa-si imagineze parcul.