Camera Nr. 7

Off: Vineri, ora 14:30, dormitoare

Stateam patul de o persoana si ma jucam Diablo - nu cel virtual - in timp ce ascultam o muzica rock mai lenta, in timp ce pisica mea din rasa Mau, torcea langa mine.

Am batut la usa, plictisita, dandu-ma un pas mai in spate, privind fix lemnul din abanos al acesteia...
In ultima vreme sunt tot mai multi nou-veniti... m-am gandit eu.

Un ciocanit in usa imi atrase atentia. Las Diablo la o parte, ma dau jos din pat si deschid usa, privind-o pe fata din fata mea.
- Salut, spun eu, zambindu-i politicos.

OFF: Scuze, in ultima vreme a plouat la mine in oras, si mi-a mers netul foarte greu, de aceea nu am mai intrat sa postez. ^^"

ON: Salut, raspund eu, fara sa-i intorc zambetul. Stiam ca esti mai noua si m-am gandit sa trec pe aici sa te cunosc... Nu ca eu as fi cine stie ce veterana pe aici, am doar o saptamana de cand sunt la Sydney...

- Deci esti veterana, spun in gluma facandu-i cu ochiului. Intra te rog, dar scuze deranjul provocat de pisica mea, spun, dandu-ma din usa, facnadu-i loc.

Intru in incapere, privind in jur lipsita de interes. Ma asez pe primul loc disponibil si imi ridic apoi privirea spre chipul ei.
De unde vii? intreb eu.

- Roma, Italia, tara pizzei, a spaghetelor si mi-e lene sa mai adaug ceva. Tu? O intreb, punandu-ma pe jos, turceste.

Paris, Franta, tara iubirii si a modei, am ranjit eu, amintindu-mi de clipele copilariei pe care le-am petrecut acolo.

- Am fost in Paris, la festivalul anual de circ si am participat acolo cu un coleg de al meu, spun eu, zambindu-i prietenos.

In ce an? am intrebat eu, tresarind usor cand am auzit de festival. Poate te-am vazut... pentru ca am fost in fiecare an, de cand m-am nascut, acolo...

- Acum doi ani. Am facut eu cu un coleg de al meu, un numar de Diaglo pe trapez si franghie, spun eu, in timp ce imi mangaiam pisica. Eram amandoi legati la ochi.

Ah... si ati castigat ceva...? am intrebat eu iar, incruntandu-ma un pic, incercand sa-mi amintesc figurile sau macar numarul lor.

- Am fi vrut noi, dar am fost descalificati, cand una dintre concurente ne-a spus ca suntem de la circul ambulant La carnaval si cica, vai doamne, nu se permitea participarea celor de la circuri ambulante. Aici a fost facatura.

Hmm... si, de ce ai venit la Sydney pana la urma? spun eu, foindu-ma usor in scaun, privind-o cu interes pe satena.

- Randy, partenerul meu de la circ, m-a impins sa spun asa de la spate sa vin aici si sa fac performanta in Diablo, fiindca crede ca sunt mai bina decat Rosseta Passel, dar eu spun, ca nu-i adevarat.

Rosetta... a fost o buna prietena a mamei...
Pai, sunt sigura ca o poti depasi daca lucrezi mult, am zis eu, zambind in coltul gurii.

- Nu imi place sa imi depasesc idoli, pentru a demonstra ca sunt mai buna decat ei. Daca cineva ma crede ca sunt mai buna ca idolii sai, n-are decat, fiindca eu improvizez mult si de aceea sunt mereu unicat in spectacolele mele, spun, apoi imi musc buzele, fiindca uram sa ma laud singura.

Rosetta e idolul tau? am intrebat, ridicand dintr-o spranceana. Nu ma asteptam la reactia ei catusi de putin si m-a uimit mai ales hotararea din vocea ei... " Nu imi place sa-mi depasesc idolii... "

- As putea spune si asa, mai ales ca mi-a fost pentru o luna sensei in Diablo si am dat vreo trei sau patru reprezentati. Am multi idoli si de aceea am ales sa raman eu si ei sunt ei. Fiecare e unic in cea ce face. Dar tu ai idoli? O intreb curioasa.

Uhmmm... nu stiu, nu m-am gandit niciodata la asta pana acum, sa fiu sincera.. am raspuns incurcata, incepand sa reflectez pe tema aceasta. Cred ca se poate spune ca am idoli, da...

- Am o intrebare simpla Rachel si sper sa nu te superi. Daca ti-ai depasi idolii, cand ajunge tu un idol si cineva te-ar intreba cine este idolul tau, tu ce i-ai spune? Repet, imi pare rau, daca te-am suparat cu intrebarea aceasta, dar sunt curioasa, ii spun, zambind nevinovat.

Doar pentru ca mi-am depasit idolul nu inseamna ca trebuie s arenunt la sentimentele de admiratie pe care le am pentru acea persoana. Odata si odata, fiecare idol este depasit de altcineva. Dar asta nu-l face deloc mai putin senzational decat este, chiar si asa depasit cum este... am raspuns eu, zambind.

- Sti, cred ca te-am vazut undeva, dar numai stiu exact. Nu cumva parinti tai sunt Sora si Leon Oswald? O intreb, curioasa, incercand sa imi amintesc unde am vazut-o.

Incercam sa ma decid daca sa ii raspund sau nu... In cele din urma, pe un ton glaciar, am zis:
Da, chiar ei. Dar nu cred ca ne-am intalnit vreodata, incat sa ma recunosti atat de usor...

- Semeni cu Sora mult la infatisare, dar ai ochii lui Leon. Le-am vazut poza pe un site si de aici am dedus, spun, zambind cu toata fata. Care este mancare ta preferata? O intreb, schimband subiectul.