Camera Nr. 1

OOC: Sambata dimineata, ora 07:30, inceput de vara, dormitorul Feliciei si al lui Rachel.

BIC

Descuie usa, cu mana tremurandu-i usor pe clanta si, oftand fara zgomot, intra in incapere, inca nesigura la ce sa se astepte.
Privi insa linistita peretii albi, cu tavanul inalt si mobilierul din lemn deschis la culoare, insa ramase in prag, cu rucsacul in mana stanga, tacuta.

Alors ... C'est le début ...

Stateam turceste pe patul meu, cu bagajul deschis langa mine si cateva haine insirate prin jurul lui. Priveam atenta persoana care tocmai intrase. Colega mea de camera, dupa cum se vedea.
Bonjour... am zis eu, dandu-mi imediat seama ca ii vorbisem in franceza si aruncandu-i o privire jenata.

Tresari in momentul in care ii auzi vocea si isi indrepta imediat privirea in directia fetei.
Cuvantul in franceza pe care tocmai il rostise ii daduse o senzatie placuta de siguranta, asa ca ii raspunse si ea, in aceeasi limba.

Bonjour.Vous devez etre mon compagnon de chambre.Je suis Felicia.
Se prezenta blonda, inca din pragul usii.

Nu cred sa fie in regula sa vorbim in franceza aici, chiar daca mi-ar placea acest lucru. Banuiesc ca intelegi si engleza, nu-i asa? raspunse ea, dorind sa adopte un ton atat prietenos cat si taios, imbinare caracteristica ei...
Ma numesc Rachel. Incantata.

Ofta usor, inchizand usa in urma ei si ii raspunse abia peste cateva clipe in engleza, insa pastrandu-si accentul usor frantuzesc, ce ii conferea un aer strain si complicat.

Am ajuns acum doua zile, insa am stat la hotel pana acum.
Ii explica blonda departandu-se de intrare si nimerind, din fericire, patul.

Rasufla usurata, asezandu-se si strangandu-si genunchii, nemaistiind ce sa zica.

Ma rog... fu tot ce am zis inainte sa ma intorc spre bagajul meu si sa reincep a despacheta.
Esti acrobata? am intrebat eu apoi, nearatandu-mi deloc interesul in voce.

Incuviinta, lasandu-si capul in jos si sprijinindu-si linistita barbia pe genunchi.
Bagajele ei nu sosisera inca de la hotel, asa ca tot ce avea cu ea erau cateva haine din rucsac, impreuna cu fotografii, foi si alte cateva lucruri.

Isi puse geanta la marginea patului, lasand din greseala sa-i alunece cateva fotografii vechi, din timpul unor spectacole de la Kaleido.

Atrasa de fosnetul fotografiilor, m-am indreptat spre ele, sa le culeg de pe jos. Miscarea nu paru sa starneasca vreo reactie din partea Feliciei.
Ar trebui sa fii mai atenta, ti-au cazut niste...
Cuvintele mi se oprira in gat. Layla Hamilton. Pentru o clipa, intreaga imagine din fata ochilor mei se transforma intr-un fundal de foc de un rosu mai aprins ca parul meu.
Esti fana Laylei Hamilton cumva? am intrebat eu, folosindu-mi cel mai glaciar ton cu putinta.

Tresari, realizand abia atunci ca zgomotul de mai inainte fusese provocat de fotografiile ei imprastiindu-se pe podea.
Vru sa se ridice repede, insa se dezorienta si ramase pe loc, intorcandu-se totusi in directia roscatei.
Se calma repede si ii raspunse pe acelasi ton, pastrandu-si nuantele slabe de accent frantuzesc.

Nu chiar.Insa o respect ca si acrobata.Nu am vazut-o niciodata intr-un spectacol ...
Spusese ultima propozitie nu ca pe un regret tehnic, ci mai mult ca pe ceva strict personal.
De ce?Ai vazut-o vreodata in spectacole?

Doar vechi casete video, nimic mai mult. Nu detin nici un fel de interes cu privire la aceasta persoana, nu ma incalzeste cu nimic asa-zisul ei talent... atat ca acrobata, cat si ca actrita... Ma rog, poftim pozele tale !
I le-am aruncat pe pat, in dreptul ei, apoi m-am intors spre patul meu, incercand sa-mi controlez furia. Iar.

Ii sesiza imediat reactia numai din tonul vocii si isi musca buzele, nu pentru ca replicile fetei o deranjeasera, ci mai mult pentru ca ii ranisera orgiloiul pe care si-l hranise atata timp din iluzii si inchipuiri.
Stranse pozele de pe pat, punandu-le la loc in rucsac si se intinse pe perna.

De cat timp esti aici?
Intreba blonda cateva clipe mai tarziu, fixandu-si privirea pe tavan.

Doar vreo 3-4 zile... Insa nu prea am avut chef sa ies sa explorez imprejurimile atat de mult... Lipsa de interes sau poate... mai mult de atat... am raspuns, incepand sa ma gandesc inapoi la trecut, la parintii mei, la Kaleido Star.

Din nou sesiza din tonul vocii mai mult decat ar fi vrut roscata sa ii spuna, insa nu-i zise nimic in aceasta privinta, gandindu-se ca nu e bine sa para chiar atat de atenta la tot ce-i spunea fata.

Esti acrobata, nu?
Intreba ea clipind rar.
Atunci de ce esti atat de reticenta in privinta acestui loc ...?

Da, fu tot ce am spus, in timp ce impatuream cateva rochii si bluze, asezandu-le ordonat in teancuri. Mi-am amintit brusc ca mai aveam o valiza sub pat, de care nu ma apucasem inca.

Nu-i mai spuse nimic in continuare, intorcandu-si cu fata spre perete si, oftand usor, inchise ochii, inca atenta insa la orice zgomot din camera.
Continua sa isi imagineze chipuri pe care nu le vazuse niciodata, suspinand infundat.

Am continuat cu despachetatul pana am golit intreaga valiza, apoi am inceput sa asez totul la locul lui. Biroul meu mi-l decorasem deja din prima zi in care am venit aici, impanzind peretele cu posterele mele preferate, fara de care nu puteam trai si, desigur, cu tabla mea pe care agatam diferite notite, taieturi din ziare, articole din reviste, anunturi etc.
Chiar ma consideram un foarte bun designer interior cand venea vorba de micul meu coltisor intim, precum biroul meu.

Treizeci de minute mai tarziu ajunsera si bagajele Feliciei, insa ea nu se apuca imediat sa le despacheteze, lasand soferul sa se ocupe de toate acestea.
Pur si simplu ramase asezata pe pat, privind in gol si framantandu-si ocazional mainile, atenta insa la orice zgomot din jur.

Luc (soferul): Am terminat Miss H.V-am lasat pe masuta si un mesaj din Rusia.A sosit acum cateva ore, la hotel.Daca mai aveti nevoie de mine, anuntati-ma.
Ii spuse barbatul terminand de aranjat lucrurile in dulat si sertare si lasandu-i o inregistrare.

Tresari in momentul in care auzi numele tari si se ridica brusc, plimbandu-si alerta mainile pe masuta, pana ce gasi inregistrarea.
O stranse in mana stanga, incruntandu-se, dupa care o baga in sertar, fara a o mai asculta.

Felicia: Stii cumva cand incep antrenamentele?
Intreba blonda oprindu-se in dreptul ferestrei.

Nu... nu m-am interesat inca... Nici nu stiu unde e afisat programul... am zis eu, incruntandu-ma un pic. Rusia? Wow. Si... erai vreun fel de bogatasa pe acolo sau ce? De la ce vine "H", poate am auzit de tine...?

Stranse in mana batista in momentul in care o auzi si-si musca buzele, inventand repede cateva raspunsuri nu intrutotul false.

Nu chiar.Nu locuiesc in Rusia.Insa tatal meu da.Eu m-am nascut in Franta si locuiesc acolo si, ocazional in America.Iar H-ul ... vine de la numele meu de familie.
Spuse blonda oprindu-se insa din explicatii si evitand de asemenea sa-i dea mai multe detalii.
Tu esti din Franta, nu?

Da, fu tot ce am zis si de data aceasta, incepand sa imi butonez telefonul, lucru care devenise un obicei deja...
Poate ca inca mai sper ca celor de acasa sa le fie dor de mine... desi stiu deja ca ma amagesc singura...

Nu-i mai spuse nici ea nimic, evitand inca o data si incercand sa se fereasca de a se afla in situatia de a oferi detalii espre viata ei.
Ofta usor, deschizand un sertar si alegandu-si cateva haine, dupa care merse sa faca un dus.

M-am asezat iar turceste pe patul meu si, punandu-mi castile de la iPod in urechi, am inceput sa ascult muzica. Am inchis ochii incet, dand din cap in ritmul muzicii.

Douazeci de minute mai tarziu dusul se opri si Felicia se intoarse in dormitor, imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti si un maieu de un albastru deschis.
Inchise usa in urma ei, insa in momentul in care ajunse in preajma patului ei se dezechilibra si aluneca pe podea.

Grande! Et maintenant?!

Am simtit o miscare langa mine si am deschis ochii. Blonda era pe jos. Mi-am dat repede castile jos si am mers spre ea, nestiind exact ce sa fac...
Uhmm... Felicia? De ce esti pe jos...? Ai alunecat sau pur si simplu ai uitat unde e patul...?
Bine, hai sa nu fiu rea... mi-am zis.
Ai nevoie de ajutor?

Isi ridica brusc capul, afisand o privire dezorientata, cu buzele tremurandu-i usor.
Nu dura insa decat cateva secunde si se linisti imediat, intorcandu-se in directia fetei.

Am fost ... neatenta.Ma gandeam la altceva ...
Se scuza Felicia ajutandu-se totusi de roscata pentru a se ridica si asezandu-se abia apoi pe pat.
Multumesc ...
Murmura ea apoi.