Cold Sunset

Stateam cu spatele lipit de zidul de la vestiar si imi sunam unchiul, care era Kalos Eldo. Era un unchi prin sange, dar eu il consideram unchi, fiindca s-a purtat mereu cu mine, ca cu propria lui fiica.
K: Da? Aud vocea unchiului meu.
- Kalos, sunt eu, Manu, spun pe un ton stins si indepartat.
K: Ce s-a intamplat?
- Nimic, doar ca... nu... sunt... Vroiam sa iti spun ca te iubesc, spun in cele din urma.
K: Si eu. Nu uita ca vin maine sa vad spectacolul, mai spuse si inchise telefonul.
Scap mobilul si incep sa plang.

O auzi plangand, asa ca uita de conversatia ei la telefon si, calmandu-se putin dupa dialogul pe care tocmai il avusese, merse catre fata.

S-a intamplat ceva?
Intreba Felicia putin ingrijorata de reactia fetei.

- Vine maine aici si o sa se supere pe mine, ca nu sunt in rolul principal. Nu pot sa ii spun, ca sti, am renuntat la el, ca nu vreau sa intrec vechea generatie, spun, plangand in hohote.

Se apropie de ea, straduindu-se sa o linisteasca putin si oferindu-i batista ei alba.
Calmeaza-te.Nu inseamna ca ai renuntat la el ...
Murmura linistita Felicia.
Ce vrei sa spui prin faptul ca ai nu vrei sa intreci vechea generatie?

- Unchiul meu mi-a spus ca acest spectacol, il v-a viziona fosti membri ai Kaleido Star. Nu imi vine sa dau ochii cu Kalos, maine, cand il astept la aeroport, spun eu, stergandu-mi lacrimile.

Hei ... Nu plange.Nu se poate sa joci rolurile principale de la inceput ... Nimeni nu poate face asta, mai ales aici ...
Incerca Felicia s-o linisteasca pe fata, vorbindu-i calm.

- Ii faptul ca nu imi place sa fiu in centru atentiei pe scena, fiindca ma desconcentrez total. Ca sa reusesc, ma leg la ochi si ma prefac ca sunt la antrenament, ii spun, stergandu-mi ochii.