Cate putin din toate

OOC: Ora 12:30 p.m, pranzul.

Am intrat usor neincrezatoare in sala de mese. Nu cunosteam pe nimeni si era cam prima data in acea sala cu toata lumea adunata la mancare. Am oftat usor, si m-am dus la micul bufet ca sa imi aleg mancarea.
M-am dus apoi la o masa libera si m-am asezat. Speram sa nu fiu bagata de nimeni in seama.

Am intrat in sala de mese si m-am indreptat cu pas vioi la bufet unde mi-am luat de mancare. Cand sa ma asez, toate mesele erau ocupate cu exceptia uneia. M-am dus la masa respectiva si am vazut acolo o fata.
- Buna, e liber? O intreb politicos.

Mi-am ridicat ochii spre fata care mi se adresa. S-a dus cam toata frumoasa mea singuratate... mi-am spus, apoi i-am facut semn sa ia loc.
- Da, e liber. am raspuns la fel de politicos, apoi am incercat sa zambesc.

Nu dupa mult timp, in sala de mese isi facu aparitia si Felicia, insotita insa de Luca, soferul ei.
Acesta o indruma pana la cea mai apropiata masa unde se afla un loc liber.Bineinteles, masa celor doua fete.

Ma scuzati ... pot sta aici?
Intreba usor nesigura blonda, sprijinita inca de Luca.

- Ce ma enerveaza unui idioti de pe aici. Ocupa cate doua-trei mese, pentru a atrage atentia asupra lor, ca avoi doamne cine sunt ei, spun, asezandu-ma si luand o gura de mancare.

Se ingroasa gluma... mi-am spus, vazand-o pe fata blonda langa masa.
-Sigur, chiar te rog! am incercat eu sa par detasata si deschisa. Mi se parea mie, sau eram destul de repede abordata in acel loc. Sora mea mi-a spus ca s-a integrat destul de greu, insa eu, spre mirarea mea, chiar foarte repede... Sau inca nu.
Am zambit usor, apoi mi-am plimbat privirea de la una la alta.

- Buna Felicia, spun colegei mele. Apropo, eu sunt Manu, ma prezint roscatei.

Se aseza, dupa care Luca pleca, intorcandu-se dupa putin timp cu pranzul fetei.

Acum ... cu siguranta vor crede ca sunt o pustoaica rasfatata care nu se poate descurca pe cont propriu ...
Ofta blonda dandu-si la o parte de pe fata cateva suvite de par si gutand mancarea.

Am ... intrerupt ceva?
Intreba Felicia atenta la reactia celor doua.

-Chiar deloc! am spus eu, devenind putin mai detasata. Eu sunt Alexia, m-am prezentat apoi, zambind usor jenata. Ma bucur sa va cunosc, Manu si Felicia
Deci, stiam ca Mia nu era chiar asa de sociabila, dar nici chiar asa. La faza cu 'facutul prietenilor' am intrecut-o cu brio.
Am zambit usor si apoi am continuat sa mananc.

- Nup, doar fitoasa de Mendi cu casca ei de papusiti Barbie si iubitul ei Kent, au ocupat vreo patru sau cinci mese, spatiu cat cuprinde si restul se inghesuiesc pe unde pot. Jur ca intr-o zi ii fac felul pe scena, spun, aruncand priviri veninoase unei fete vopsita cu un blond spre alb, din partea opusa mie.

O recunoscu, dupa voce pe Manu, asa ca zambi, linistita sa se afle in preajma unei persoane cunoscute.
Incepu sa se joace cu furculita in mancare, inca atenta la cele doua fete din prejma ei.

Esti noua la Sydney Stage?
Intreba Felicia gustand mai intai sucul si incercand, in acelasi timp, sa se tina departe de remarcila taioase ale italiencei.

-Chiar azi dimineata am ajuns aici si pot sa spun ca imi place locul acesta. am spus si am zambit larg, dar am observat imediat ceva la Felicia. Am hotarat sa tin pentru mine, apoi mi-am mutat privirea de la una la alta.
-Voi de cat timp sunteti aici? Si ce acrobate sunteti? Adica, la ce?
Prea multe intrebari... mi-am spus apoi, si am oftat.

- Eu sunt aici de vreo trei sau patru saptamani si lucrez la trapez, trambulina, patinaj si Diablo, spun, luand o gura de mancarea din tava.

Eu am ajuns in urma cu putin timp ... insa am locuit pana acum la Hotel.M-am mutat la Internat abia la o zi dupa ce am dat proba.
Ii explica, pentru inceput Felicia, dupa care gusta mancarea.

Momentan lucrez la trapez si la mersul pe franghie.
Incheie fata lasand totusi mancarea, intrucat nu-i era prea foame.

-Super... am spus, mai mult pentru mine. Sunteti talentate!
Am zambit larg, apoi am baut o gura de suc. Eram bucuroasa ca am reusit sa cunosc doua persoane chiar din primele ore ale mele la Internat. Am zambit usor, apoi am continuat mancarea.

Dar tu?La ce fel de acrobatii lucrezi?
Intreba apoi Felicia, asteptand ca mai intai sa vina Luca sa stranga masa si sa-i mai aduca un pahar de suc, sperand totusi ca asta nu le va incomoda pe cele doua fete.

Ascultam atenta conversatia, in timp ce o priveam pe Mendi, care pregatea un bulgare de mancare. Daca v-a indreazni sa arunce in mine, o scot de tot de pe scena.

-Pai...trapez, mersul pe franghie si Diabolo. Mi se pare destul de greu mersul pe franghie, dar sunt destul de ambitioasa si nu ma las asa usor.
Am chicotit si apoi m-am uitat de la una la cealalta.

- Cred ca ar trebui sa ne lasam sub masa, spun eu si ma feresc, cand un bulgare de piere, zbura spre capul meu, dar il nimeri pe un baiat.

-Deci, bataile cu mancare sunt foarte cunoscute si pe aici, nu-i asa? am intrebat cu o usoara urma de ironie in voce. Am incercat sa ma feresc de mancarea ce incepea sa zboare prin sala, apropiindu-ma de Felicia.
-Cred ca ar trebui sa te lasi in jos, sau sa il chemi pe nenea acela ce a venit cu tine sa te acopere. am spus, chicotind usor.

Eu eram sub masa si mancam linistita, ingand o melodie vesela, ca de tabara. Nu era vina mea, ca Mendi e prea idioata sa inceapa o bataie cu mancare.

Grozav am mai nimerit si eu ... Exact in mijlocul unei dispute ...
Ofta blonda urmand totusi sfatul Alexiei si straduindu-se (sau macar aratand ca incerca) sa se prefaca a se feri.
Nu mai voia sa-l cheme din nou pe Luca, din cauza remarcii pe care o facuse fata cu cateva clipe in urma.

Am tras-o pe Felicia sub masa la adapost. Cand era sub masa, am inceput sa filmez cu mobilul bataia ca amintire.

Mi-am ridicat ochelarii de soare de pe ochi si m-am lasat si eu sub masa. Simteam ca nu am facut ceva ok, dar n-am mai zis nimic.
-Si cand o sa putem pleca de aici? am intrebat apoi, uitandu-ma la colegii ce se bateau cu mancare.

- Trei, doi, unu, spun eu si in clipa urmatoare, usa cantinei se dadu in laturi, iar eu am aruncat un ochi in sala.
A: Ce dracului se petrece aici? Gradinita?! Afara la cinci sute de ture in jurul Sydney Star! Tipa Antonio, antrenorul meu.
- Doamne ce il iubesc pe omul asta in momente ca acestea, spun, ranjind sadica.