Camera Nr. 7

Nu am preferinte... Mananc orice arata comestibil, dar de obicei nu mananc... spun eu, gandindu-ma la toate acele lucruri despre regim pe care mi le-a indrugat mama de-a lungul anilor. Dar tu...?

- Pizza este preferata mea, spagheti, sushi, gratar, cartofi pai si numai stiu, fiindca nu am mai simtit de 12 ani gustul mancari, spun trista si plecandu-mi privirea.

Am ridicat dintr-o spranceana.
Nu ai mai simtit gustul mancarii de 12 ani? Adica tu de 12 nu ai mai mancat absolut nimic? Asa ceva este, ei bine... imposibil ! am zis eu.

- Nu la asta m-am referit, spun dupa ce rad amuzata de spusele ei. Mi-am perdut simtul gustului de tot, adica degeaba mananc ca nu ii simt gustul si o mare parte din miros. Simt doar mirosurile foarte puternice, dar alea, daca imi afund nasul in ele, ii explic rabdatoare.

Pentru ca... am zis eu, lasand o pauza la urma, dandu-i de inteles ca era de datoria ei sa completeze propozitia pe care o incepuse ea cu explicatia necesara.

- Pentru ca, parinti erau fanarioti religiosi si o data am murit de foame si am tamaie, sa le arat ca exagereaza cu religia. Asta s-a intamplat cand aveam 7 ani. Nu m-au dus la spital imediat si am fugit, alaturandu-ma unui circ ambulant, condus de Sarah, fosta solista de la Kaleido Star, spun, oftand trista.