Străbătut de plictiseală

OFF : Ora 20:15 , Camera de zi


Plictisit să se tot învârtă prin împrejurimi , cu mâinile în buzunar , căştile telefonului pe urechi şi muzica la maxim , intră în sufragerie . Observând cum nu este nimeni prin împrejur , se aşează alene pe canapeaua din faţa televizorului şi ia telecomanda în mâna dreaptă , deschizându-l . Începe a o butona haotic , încercând a găsi ceva interesant de vizionat .

Îşi luă ceaşca de ceai de pe băncuţa din faţa casei şi deschise uşa intrând şi ea în interiorul ei. Se descălţă de converse lăsându-se de izbelişte la uşă şi merse stre televizor ştiind că nu era nimeni acolo. Păşi non-şalantă fredonând ceva neştiind că mai era cineva.
Huh? se întrebă pe sine văzând televizorul aprins.

Tocmai de terminasem de facut o baie. Dupa ce mi-am uscat in graba parul si am tras pe mine o pereche de pantaloni scurti si-un tricou larg, alb, am coborat scarile pana in sufragerie. Cand am ajuns acolo m-am mirat putin, nu ma asteptam sa mai fie cineva.
Am privit cele doua persoane din incapere, iar chipurile lor nu mi s-au parut deloc cunoscute. Era si normal, doar eram noua prin zona, totusi m-am gandit sa ii salut si sa ne cunoastem.
- Buna! Am spus, pe-un ton prietenos, sperand ca ma aud, mai ales baiatul, pentru ca avea castile in urechi si nu parea sa fie chiar asa de atent la ce se intampla in jurul sau.

Auzi vocea fetei ce îi străbătu' mintea câteva secunde , tresări pe moment şi se întoarse spre ea privind-o din cap până în picioare , nu o mai văzuse pe aici , şi era clar că era nouă.
-Salut! murmură zâmbind aşezându-se pe marginea canapelei sorbind mici înghiţituri din ceaşca cu ceai de plante.

Eu sunt Kiyoko! M-am prezentat eu, zambind scurt.
Am analizat-o pe fata pret de cateva clipe, iar dupa ce m-am plictisit de facut lucrul acesta m-am trantit pe-un fotoliu din apropiere.

Claudia!Încântată să te cunosc Kiyoko! murmură zâmbind cald privindu-l pe brunet , apoi reveni cu privitul în direcţia fetei. Rămăsese puţin blocată auzise undeva numele de Kiyoko , dar nu îşi amintea unde.
În fine... replică în sinea sa privind podeaua.

Esti de mult pe aici, Claudia? Am intrebat-o eu, dorind sa fac putina conversatie si sa mai destind atomosfera. Eram cam plictisita la ora aceea, dar eram sigura ca o conversatie lunga m-ar scoate din starea asta.

Am intrat in camera de zi, cu gandul sa mai omor din plictiseala, dar am ramas in prajul usii cand am dat cu ochii de atatea persoane...
Salut... am zis eu, nesigura.